Când aţâpeşce gându
Şe vară dărinată mă cupringe,
Amiazu mă strânje ca bolându,
Şî soarilii şeriu îl apringe,
Io mă străcor, când aţâpeşce gandu…
Ş–atâta friptoare mă străpunje,
Vara să pierge în umbre ca dă foc,
Şî satu cu lumină unje,
Gându meu dân loc, în loc…
S-anină parcă chinu oceşât,
Să moară la sfrâşât dă dzâuă,
Şî gându pare tot măi aţâpit,
Când plânje ca bătut în piuă…
Autor Sergiu Boian
Tags: Banat, folclor si traditii, literatura romana, poezie in grai banatean, Sergiu Boian, vara