Posts Tagged ‘Craciunescu Marius’

28
Aug

Pentru tine

Posted by: Valentin Palconi    in literatura romana

Cum curge apa printre văi
Cum saltă cerbul prin înaltul fânului
Cum zburdă primăvara mii de miei
Aşa-mi e şi inima mea pentru tine
Din cauza amorului şi-a dorului!

Precum apa care curge cu furie în vale
Precum cerbul care zburdă şi se pierde-n depărtare
Precum vara care plânge, când se iveşte toamna-n zare
Aşa-mi este şi inima mea pentru tine
Când nu te vede plânge tare, tare…

Chipu-ţi este aşa de frumos
Suflet lin şi drăgăstos
Eşti frumoasă draga mea
Ce ai ochii ca o stea

Iubita mea cu suflet blând şi chipul dulce
ca un fagure de miere
Nu vreau vreodată sa te văd plângând
Iar dacă plângi să te alint,
Strângându-te-n braţele mele

Ne-am întâlnit ca doi ce deja ne ştiam
Şi-acum trăim o dragoste aşa de frumoasă
Căci pentru unii pare tare ne-nţeleasă
E simplitatea ce-o avem
Şi credinţa ce vrem să ne-o împropriem

Eşti mândră tare şi frumoasă
Şi inima-mi şopteşte că eşti a ei aleasă
Eşti din poveşti o tainică crăiasă
Şi-aşa că zău, am să te cer eu de mireasă…!

…Tu fată din gânduri
Al inimi-mi buchet de cânturi
Petală ce zboară spre ceruri
Te-oi iubi din inimă de-a pururi…!

Cu toată dragostea Scumpi pentru Inimioara…!

Autor Crăciunescu Marius

Tags: , ,

28
Aug

Oda inchinata teiului

Posted by: Valentin Palconi    in literatura romana

O mireasmă minunată
Parcă din cer scufundată
Umple tot văzduhul
De-ţi cutremură tot duhul…

E a teiului minune
Ce-apare-n fiece Iunie!
Şi pe dealuri şi pe văi
Zburdă tot miros de tei

Şi în vetrele străbune
Şi-n oraşele cu nume
Teiul tot iubit rămâne

Ştia al nostru Eminescu ce ştia
Când în repetate rânduri
Cu pana şi hartia-n mână
Profunzimea pentru tei
Îşi dezvăluia;

Avea un sentiment
Adânc înfiripat
De parca se trăia, iubirea
Dintre o fata şi-un băiat.

La fel trăiesc şi eu şi poate şi mulţi alţi
De la opinca ţării şi pân’ la nalţi prelaţi
Uimirea şi iubirea
Pentru copacul care parcă
Vesteşte veşnicia!

Şi merg pe un făgaş
Căci chiar şi la oraş
În adierea vântului
Răsare un miros ce-ţi învioaie
Chiar şi puterea gândului

Insă satul tot sat rămâne
Şi-n el găsim, în vetrele străbune
Parcă mai minunată această
Mireasmă-nbietoare.
Ce face fiecare zi când teiul e-nflorit
O minunată sărbătoare!

Dar stai!!!
Că teiul, chiar şi din mijocul pădurii
“Trăieste” şi-n Biserică
Când se împarte de Rusalii

Trăieste-n armonie cu-acest Praznic mântuitor
Şi se pogoară până-n suflet
Alături de Mângaietor!

In linistirea-mi ce-adeseori o caut
M-aşez pe rădăcină, sau uneori şi-n pat
Şi stau în taina lui, în taina teiului
Înmiresmat şi meditând
La Creatorul meu şi-al lui…!

Autor Crăciunescu Marius

Tags: , ,