Archive for the ‘literatura romana’ Category

 

Autor Sergiu Boian

 
Îi noapcea noastră ard şi sâmt
Lumini dă stăle de limpaş
Şî satu pare tot măi strâmt,
Poţi să mă iei, poţi să mă laş …

Scoboare atâta noapce vie,
Şi luna pare opărită,
Şi toată mi-i s-aşcene mie
Un fum dă toamnă părăsâtă …

Mă poţ căuta în fumu tot,
Şe-n cine umblă fără voie,
Mi-s aşa gol şi plin măi pot
Să fiu când o-i avea nevoie!

N-am marjini şi nişi n-oi avea
În mine izvorăşce-o mare,
Când mă găsăşci în noapcea grea,
Tu ce dăsbraşi dă nepăsare …

Tot cauţ la nopţ şi io căutam
Pâna-m primit atâta noapce
Să-ţ las acum tot şe am …
Să rătaşesc în fum şî şoapce …

Autor Sergiu Boian

 

Autor Sergiu Boian

 
Iarna-n mine să scoboare
Sângur mi-s şî vicodol,
Vântu parică măi doboare
Noapcea păstă satu gol …

Umblă neaua prăstă uliţ,
Iarna-ş dă în ştocătură,
Fuljii vin ca neşce suliţ,
Mă albesc şi mă tot fură …

N-are capăt, urme n-are
Şî prân gânduri numa buie,
Noapcea beceagă îmi pare,
Mă scoboare şi mă suie.

Iarna–mi rupe dân pucere,
Tăt măi gol şi goale gânduri,
Noapcea moare şi tăşere,
Numa neauă, rânduri, rânduri …

Satu mă strâgă şî şoapce
Dân toată iarna să strâng…
Sângur cu atâta noapce,
Gâdurile mele plâng …

Autor Sergiu Boian

 

Autor Sergiu Boian

 
Toamna asta are draşi,
Ne omoară şî adună
Satu plin dă vârcolaşi
Noapcea să umple dă lună …

Latră cânii, stăle pier,
Dă rugină, ochii mor,
Vin strâgoii şî nu şer
Voie satului, scobor …

Noapcea stânje dân cemări,
Gându sub lacrămi dă fum,
Să ogene, arătări
Dân umbre îş fac drum.

N-are satu lămpi aprinsă
O lumină parcă buie,
Dân noapce-aproape stânsă
Toamna scoboare şi suie …

Să tot pierge luna plină,
Strâns dă noapce, ursâtoare
Îmi torn satu, fără vină
Într-o toamnă, arătare …

Autor Sergiu Boian

 

Autor Sergiu Boian

 
Şiopoare trec dă nori bătjiocuriţ
La umbra lunii parcă răstigniţ,
Dân sobă pă ochece îi şiulesc
Sâmt toamna şî mă-nverpelesc.

Bogicăie, să-mburdă pă ocheţ,
Mulţ stropii rostogoliţ şî creţ
Îi strâng în pumnii mei dă şeară
Să-i fac odată dă ocară…

Autor Sergiu Boian

 

Autor Sergiu Boian

 
Mă leagă umbra toamnii surdă
Alerg cu norii şe să-mburdă,
Să măi stăcor odată parcă,
Dân linişcea şe mă încarcă….

Am învăţat rujina s-o culeg
Dă patu satului să mă dăzleg,
Să zbor cu toamne dăsplecice
Să număr clipili chicice…

Şî ochii nopţî afumaţ şî goi,
Amestecaţ cu urme dă năroi,
Dă strâgăce beceje şî udace,
În urma păsării plecace …

Ascunsă toamna sub tălpoane
Mă sâmce iară, mă zogoane,
Şî mă afundă vântu rujinit
Unge şî gându–o pustânit …

Autor Sergiu Boian