Viaţa asta-i scurtă, frate,
Înţelege-mă, odată !…
De lungit, nu se mai poate…
De-aia, hai s-o facem…lată !

Autor Sorin Olariu

Tags: epigrame, literatura romana, Sorin Olariu, umor

 
se năruie lumina ca un castel de fumuri
din trupul meu răsare un astru
de-ntuneric
iar tălpile desculţe mă poartă pe-alte drumuri
căci a venit şi vremea când pot să
mă desferic

doar fluturii de noapte-mi respiră amintirea
din lacrima zidită-n tăcerile
de piatră
când cu toiagu-n mână îmi încălzesc privirea
în pumnul de cenuşă ce-i risipit
pe vatră

şi se prăvale clipa peste păduri şi ape
şi peste lumea care începe să
mă doară
dar e târziu şi moartea îmi stăruie sub pleoape
şi-atunci pornesc niciunde pentru a câta
oară ?

Autor Sorin Olariu

Tags: literatura romana, poezie, Sorin Olariu

 
Fie pâinea cât de rea,
Tot mai bine-n ţara mea…
Ne cânta la microfon
Nord-americanul John.

Autor Sorin Olariu

Tags: epigrame, literatura romana, Sorin Olariu, umor

 
mi-am pierdut demult sfiala de pe chipul meu
de înger
fiindcă mă făcea întruna ca din inimă
să sânger

mi-am gonit demult visarea dulce abur
ce îmbată
dar închide uşi lumeşti brusc de
fiecare dată

mi-am zvârlit demult blândeţea ca pe-o patimă
deşartă
arma ce-o aflau duşmanii când voiau să mă
împartă

şi mi-am dezbrăcat credinţa-ntr-ale mele
nenorocuri
ca pe-o haină veche roasă peticită-n mii de
locuri

am murit cu mâna-ntinsă înspre cerul meu
de piatră
aşteptând ca peste veacuri să răsar din
altă vatră

ale iadului mari flăcări s-au grăbit să mă
renască
înger strâmb de neguri sterpe respingând
lumea cerească

…………….

azi cuvântul meu ucide ca o gheară de
felină
ca un colţ de întuneric care muşcă
din lumină

Autor Sorin Olariu

Tags: literatura romana, poezie, Sorin Olariu

 
Ia-mă, Doamne, şi mă du
Unde-s bani şi lucru nu…
Cânta unul, cu talent
Şi-a ajuns…în Parlament!

Autor Sorin Olariu

Tags: epigrame, literatura romana, Sorin Olariu, umor

 
doar păsările morţii scrutează
bolta noastră
se scutură ninsoarea din pomii
ce se rup
au îngheţat şi geamul şi florile
din glastră
iar câinii-şi urlă frigul cu
urlete de lup

e iarna deznădejdii cu ochi mărunţi
de vrăbii
cu dinţi iesind din soare
lungi lame de pumnal
cu casa sfârtecată de turturi şi
de săbii
şi promoroaca strânsă-ntr-un
nechezat de cal

zăpada nesfârşită luceşte
ca o salbă
nici timpul nu mai este ce-a fost
într-altă viaţă
avem priviri pierdute în
depărtarea albă
şi-n suflete antarctici
de moarte şi
de gheaţă

Autor Sorin Olariu

Tags: iarna, literatura romana, poezie, Sorin Olariu, zapada

 
de un timp ochii tăi mamă
începuseră tot mai mult
să semene cu
toamna

ai strigat
în noaptea descărnată
s-au auzit doar
clopote

ultimele tale lacrimi
se topesc
pe buzele-mi arse
de atâta tristeţe

nu plâng
doar căprioarele
nu vor mai bea niciodată
din palmele tale

nu plâng
doar soarele
nu va mai răsări niciodată
ca mai-nainte

acum
poţi să închizi
ochii

acum
poti să desfaci
aripele

lumea
încape într-o
lacrimă

Autor Sorin Olariu

Tags: literatura romana, poezie, Sorin Olariu

 
Pentru că s-a tot scumpit,
Gazul de la Răsărit…
Vom mânca fasole (tone)
S-avem gaze…autohtone!

Autor Sorin Olariu

Tags: epigrame, literatura romana, Sorin Olariu, umor

 
Sânii ei cu formă plină,
M-au convins că nici măcar.
AirBag-ul de la maşină
Nu-i mai este necesar.

Autor Sorin Olariu

Tags: epigrame, Sorin Olariu, umor