în suflet 
să ţii
lumina aprinsă
mereu
fie noapte sau zi
să-mi fie amintirea
făclie nestinsă
când nu voi mai fi

din mine-o rămâne
cenuşă şi vers
din lacrimi de foc
poezii
ia seama
cuvântul
să nu-mi fie şters
când nu voi mai fi

iar eu
voi veni la tine
odată
plutind
pe aripi de vis
şi-ţi voi vorbi
într-o limbă ciudată
de înger
ucis

Autor Sorin Olariu

Tags: literatura romana, mostenire, poezie, Sorin Olariu, testament