Îi noapce în mine şi toamnă
Rugjină, rujină şi fum,
Şi păşi tei şe mă-ngeamnă
Să strâng toată noapcea pă drum …
Tu umbli în mine, ce văd,
Îmi torni dân rugină oţâră
N-ajunje atâta prăpăd
Ş-o tomnă şe numa şpăţâră …
Mă laş să alerg pră cărări
Rătăşit la capăt dă vreme,
Ce sui în mine pră scări
Ş-asculţ la noapce cum jeme …
Un jioc sălbacic dă umbre,
Tot satu în mine scoboare
Păsăsc pă ulită strâmbe
Ş-atâta rujină mă doare.
Otravă dă toamnă în sânje
Şî noapce bătută dă şeas,
O mână beceagă mă strânje
Măi am pucere s-o las …
Mă pierd întră urme dămult
Şî toamna parcă cloşeşce;
Paşi tei, paşi tei îi ascult
Şi noapcea în mine tot creşce …
Autor Sergiu Boian
Tags: Banat, folclor si traditii, literatura romana, poezie in grai banatean, Sergiu Boian