Pucerea nopţî
Nişi iarna care îi beceagă,
D–atâta jer învăluită,
Nişi ea nu poace să–nţăleagă
Pucerea nopţî borosâtă…
În sat măimuşili dă nie,
Îş strâng cemărilii dân noapce,
Şî să scobor în soba mie
Într-un cântat dă fum şî şoapce
Mă-nverpelesc şî mă bâzgoi,
Sâmt iarna chicită cecuş
Şî măimuşili ca noi
Îmi fac în gânduri lunecuş.
Tăţ ninş ocheţî nopţî pier,
Cu neauă multă mă îmbrac,
Pucerea nopţî o aşer,
Şî vântu fuje pă socac!
Dân soba me gânduri culeg,
Ocheţu nopţî să-l chicesc
Nu şciu şe noapce să culeg
Nişi care să o mai aleg!
Iar ninje, iarna becejâtă,
Să tot străcoare aşceptâd,
Pucerea nopţî oceşâtă,
Şăge ascunsă după gând!
Autor Sergiu Boian
Tags: Banat, folclor si traditii, iarna, literatura romana, poezie in grai banatean, Sergiu Boian