amintirea ei
îmi mângâia sufletul
cum o petală
de crin

cu visele-n plete
sorbeam spuma lactee
de pe cerul
senin

vestea cea naşpa
mi-a adus-o chiar curcubeul
din ţapul meu gol
şi murdar

s-a terminat
nu mai e bere
fir-ai al dracului
ospătar

…………………

amintirea ei
îmi sfârtecă sufletul
cel scufundat de-acum
în venin

mă duc să mă vindec
de dor şi de bere
mă duc să mă vindec
la birtul
vecin

Ps: poezia se dedica Timisorenei

Autor Sorin Olariu

Tags: bere, literatura romana, poezie, Sorin Olariu, umor