Asa iarna
Priponită sub călpaşe,
Iarna întră doi sloieţ,
Şiuleşce jeru se stoarşe
Vremea unei gimineţ…
Când mâniată să-nfoiae,
Strânje jeru întră ghinţ
Când linişcită s-ogoaie
Oceşâtă dă părinţ.
Nişi nu ninje şi şe dacă,
Şăge cu neaua în braţă,
Şeru să albi îmi par’că
Cu şerşei dă gimineaţă!
Satu, jeru primeneşce,
Cânii latră, o să fac,
Iarna mă dăzmecişeşce,
Io mă spăriai şî tac…
Nu tu, neauă şe străluşe
Gându pringe, să scoboare,
Mă bâzgoi unge să duşe,
Cătră iarna călătoare?
Dân alaiu gimineţî,
Numa vântu să răsfiră,
Iarna îş şcearsă ocheţî
Strânsă întră pătrăfiră!
Sângură iarna suspină
Satu becejât şiuleşce,
Neauă nu-i, trăbe să vină,
Sau numa prăbăluieşce?!
Gimineaţa ţâne pasu…
Linişcea înşepu să şearnă
Satu îş stânsă limpasu
Fără jier, cu aşa iarnă!
Autor Sergiu Boian
Tags: Banat, folclor si traditii, iarna, literatura romana, poezie in grai banatean, Sergiu Boian