O primavara
O primăvară numa una
Pucerea gândului străcoare
Şî gustă parică dân menuna
Prăsăgită dă la soare…
Pă gealuri urmilii dă paş,
Nu să oceş, un ochi dă rouă,
Aşceaptă umbra dă limpaş
Şe ni-i să aşcernusă nouă!
Sâmt primăvara parcă vie,
Cum toarnă gimineaţa în opinşi,
Şî rătăşesc, nime nu şcie
Cum ai ajuns şî tu aişi…
Să clacină lumina îmbătată,
D-atâta primăvară şe mă ţâne,
O floare rige aşceptată
Dă gimineaţă şî dă mine.
Scobor pă scara şe străluşe,
Şî mă propcesc întră fuşcei,
Şî primăvara îmi aduşe
Dân sânu ei doi ghioşei!
O primăvară numa una,
Pucerea gândului străcoare
Să pot gusta parcă menuna
Prăsăgită dă la soare…
Autor Sergiu Boian