Să strânje noapcea după grindă,
Şî primăvara mă gorgoane
Şî luna sângură colindă
D-asupra me ca măşcioane!

Nu vini şî gându rătăşesce
Ca-ntr-o zăbroane încâlşită,
Să zbace numa nu primeşce
Dân soapcilii tele o clipită!

Aud parcă cemări dă noapce,
Şî ochii mei limpaş or fi
Şî primăvara–o ţăsă şoapce
D–asupra me d-o fi să vi!

Să strânje noapcea după mine,
Şî primăvara mă gorgoane,
Şî luna să opri la cine,
Ca prefăcută măşcioane!

Autor Sergiu Boian

 
C-un ton nehotărât în glas
Ea m-a rugat ca să o las…
Şi am lăsat-o, vorba ceea:
Acuma e în luna a treia!

Autor Sorin Olariu

 
Altă vară mă gorgoane
Gimineaţa să prefaşe
Amuţât până–n fundoane
Satu şiuleşce şî taşe…

Soarilii tăt bleococeşce
Galbăn, galbăn ca ludaiu,
Numa să născocoreşce,
Să ne mai bată cu maiu!

Mult gavăt furnicariu
Satu pare să tăt buie
Vara-ş caltă pălămariu
Pântră norii care buie…

Mă azvârle prâ friptoare
Vara să culeg buchece
Dărinata călătoare
Să ascunge sub ochece!

Nişi un strop, vântu pluceşce
Focăria mă-nfăşoară,
Mă băzgoi şî păoreşce
Mă înşelui o vară…

Tăt picit caru dă rază
Vara o cuminică
Greierii şe săd dă pază
Câtă îi Duminică!

Şiniva satu împarce
Gânduri să suie pă scară
Şine să fie, dân space
Să străcoare altă vară!

Autor Sergiu Boian

 
Şî toamna să prefaşe hoaţă,
Roage urma dă gimneaţă
Pot zbura dân aşceptare
Dupa şerului cemare…

Sâmt tăt şeru slobozât
Prăstă satu pustânit,
Aş fura multă lumină,
Aş culeje lună plină…

Mă dăzleg dântră cuvince,
Am toată toamna în mince
Îngropată fără vină
Într-un mormânt dă rujină!

Autor Sergiu Boian

 
Cu lacrimile-n ochi şuvoi
Plângeau ţăranii pe-nserate:
Le-au dat pădurea înapoi…
C-un kilometru jumătate.

Autor Sorin Olariu: Epigrame-mică antologie

 
-Ce-mi vei lua de ziua mea…
Dragul bunei, nepoţel?!?
-Ce să-ţi iau? Iacă ţi-oi lua…
Pensia!…răspunse el.

Autor Sorin Olariu

 
Simbolul care, vrei-nu vrei,
Îţi spune lucrurile-n faţă:
Fidelitatea -la femei-
Atârnă…de un fir de aţă!

Autor Sorin Olariu

 
Parcă pringe gându dor,
Primăvara-ş caltă viaţă,
Ghioşei ş-un mărţâşor,
Să-mplecesc dă gimineaţă.

Sâmt dân soare o lumină,
Cum să-nalţă şî apune,
Primăvara să închină,
În braţă să ne adune.

Numa ghioşei prind glas,
Dân pământu şe înfloare,
Şî o umbră şe o rămas
Împleceşce mărţâsoare.

Albu, roşu,  în culori,
Umplu lumea şe răspunge,
Satu prăsăgit cu flori,
Pân la soare să ascunge.

Mărţâşoare, ghioşei
Aş culeje şî aş strânje,
Satului dân ochii mei,
Şe mă ceamă şî mă plânje…

Parcă pringe gându dor,
Primăvara pringe viaţă
Prind satului mărţâşor
Ghioşei dă gimineaţă!

Autor Sergiu Boian

 
Scumpa mea, odorul meu…
(O luă în braţe el)
Am făcut azi “Ceareu”
Şi ţi-am luat un…ghiocel!

Autor Sorin Olariu