Arânjilii nopţî în mine să bat,
Să răstoarnă vara, pârcu prăstă sat
Şî atâta buie, sub stâlpi dă lumină
M-apucă, mă strânje şî m-i să închină…

O primesc în lumea-opăşită toată,
Îi sâmt greomântu ei dă altădată
Năpăgeşce, fură şi mă umple tot,
În bătaia lunii pline, mă socot.

Am ajuns, pucerea nopţî o aşier
Şî-n atâta vară, rătăşesc şî pier
Umbre dân şenuşa soarilui dă ieri
Măi găsăsc în gându slăbit dă puceri…

Mă oceş, am gânduri toace becejâce,
Arâjilii nopţî îs măi oceşâce
Ş-adormi cu vara parcă măşcioane,
Şe nu-m lasă noapcea numa o gorgoane…

Autor Sergiu Boian

 
Noapcea răsfiră lumină
Dă fuljere strâmbe şî şoapce,
Vântu în mine să-nchină,
Şî rupe şî rupe dân noapce…

Urme zvârlice dă vânt,
Cresc nopţî bube şereşci
În mine atâta pâmânt
Îngroapă beceje poveşci.

Fulgeră, satu primeşce,
Lumini otrăvice şî chin
Noapcea în mine găsăşce,
Vânturi şe trec şî şe vin…

Luminilii nopţî–durere
Mă ard, mă-ngheaţă şî dor,
Să-ngroapă satu şî piere…
Trăiesc măi o noapce şî mor…

Autor Sergiu Boian

 
Iarnă, tu scăpaş mărjele
Prăstă gândurilii mele,
Satu doarme şî pustiu
Unge umblu nu măi şciu…

Ninje, norii dă pămucă,
Mă găsăsc şî mă apucă,
Gându chinuit dă cine,
Parcă pringe rădăşine…

Mă bâzgoi şî mă oceş,
Gându o apucă greş,
Pră cărarea dăsplecită
Şî dă nie acoperită.

Dân pucerea călătoare,
Îmi aleg gându şe moare,
Iarnă ce născocoreşci,
Bătrânită la fereşci.

Noapcea prinsă după grindă
Măi probeşce să ce prindă
Numa tu şelaină, hoaţă
Ai fujit cu gându-n braţă!

Iarnă tu scăpaş şî dacă
Gândurilii mele pleacă…
Noapcea toată mă îmbie
Să îmi lase satu mie…

Autor Sergiu Boian

 
Un canibal, plin de emfază,
Zicea că-i mort după femei…
Brunete, blonde, nu contează
(Când sunt gătite cu…mujdei!)

Autor Sorin Olariu 

 
Nu mă prea citiţi de-o vreme?…
Las’ că nu-i nici un necaz!
Nu îmi fac deloc probleme…
Doar n-oi fi contor de gaz!

Autor Sorin Olariu

 
Vântu parcă bace, frunzâlii şe mor,
A dân urmă toamnă şere ajiutor,
Glasu ei să pierge întră lumânări
Noapcea împleceşce la toamnă cărări.

Roagilii pă câmpu parcă pustânit
Să ogen şî-ngheaţă după asfinţât,
Soarilii odată, fişior în pucere
Sub lumina lunii să zbace şî piere.

Şeriu îş dăsfaşe lada dă mărjele,
Un câne zălud, latră cătră ele,
Rujinită-i via fără rândunică,
Linişcea-mburdă un glas dă şionvică.

Îi noapce şî toamna să năcocoreşce,
Lângă un covei, parcă să opreşce,
Ar pleca, ba nu. Înşepu să plângă
Şî dân cătrăfusă prăgăci să strângă.

Nişi vântu nu bace, frunzâlii şe mor
A dân urmă toamnă şere ajiutor
Glasu ei să pierge întră lumânări
Noapcea şî iarna umbă pă cărări!

Autor Sergiu Boian

 
În aşceptarea ploii mă afund,
Chilav d-atâta vară şe mă taie,
Aş vre sub umbră să m-ascund,
Să mor sub stropii care ploaie.

Nişi vara şe bogicăie nebună,
S-aprindă satu, un tăşiune,
Nişi soarilii–ocărit dă lună,
Nime, nimic nu poace spune…

Şiulesc, aud cemări beceje
D-asupra me rosăşce focu
Şi soarili vre să mă leje
Şî io nu îi prişep jiocu!

Caut o scăpare jeaba plâng,
Tăt satu arge–ntr-o clipită
Doar gândurilii să le stâng
Într-o poneavă rătăşită!

Să mor, o nu aşcept un soare,
S-asculce al dân urmă gând,
Să rătăşesc într-o friptoare,
Şî să ajiung unge şî când…

Apune soarilii într-o doară
Şî lângă noapce mă ascund,
Trăiesc şî gândurilii zboară
În aşceptarea ploii mă afund!

Autor Sergiu Boian

 
Cu pata pusă într-o seară
Pe ochii ei scăpărători,
Eu, pentru-o simplă Anişoară,
Pierdui vreo şapte…anişori!

Autor Sorin Olariu

 
Cu primăvara dorm. În vis
M-aduşe tot mirosu gimineţî,
Când soarilii parcă trimis,
S-opreşce la uşa poieţî.

Cu primăvara dorm şî când
Culeg, culeg doi ghioşei micuţ
Grăgini dă flori s-aşcern în gând,
Şî umblu-ntră-ele dăscuţ…

Cu primăvara dorm o noapce,
Dân şâru anilor şe trec,
Înmugurit d-atâcea şoapce,
D-a ei miros mă şî-nec…

Cu primăvara dorm şî satu
Aşa dă lacom ne înghice,
La urmă trasă şolocatu,
Fereşcilor parcă picice.

Cu primăvara dorm în paşe,
Iar roua-mi picură poveţ,
Şî vântu să ogene, taşe,
La umbra cinerii gimneţ!

Cu primăvara dorm şî dacă,
Gimneaţa să arată aşceptâd,
Lumina luni să apleacă
D-asupra me tot picurând…

Autor Sergiu Boian