Atâta noapte şi furtuni nestinse
În trupul tău învolburat de vrajă,
O linişte letală mă cuprinse
În foşnetul nisipului de plajă …

Doar valuri şi sălbatic fum
Nici marea nu ne mai îndeamnă
S-aşterne toamna şi acum…
Murim ca frunzele de toamnă …

Autor Sergiu Boian

 
Un bărbat mai în etate
Înjura, ieşind grăbit:
-Fir-ar mama ei, dreptate…
Că şi asta s-a scumpit !

Autor Sorin Olariu

 
Permiteţi-mi ca să remarc
De ce ministrul nostru plânge:
Proiectul său, Dracula Park,
A fost analizat la…sânge.

Autor Sorin Olariu

 
mi-e frică de lumină
ca lemnului de
cari
ca frunzei de omidă
ca focului de
apă
o brazdă-mi sapă ziua
prin globii
oculari
la ceasul când fotonii
din irişi se
adapă

străin devine trupul
privirea tot mai
nudă
cum amintirea nopţii
începe să mă
doară
dar e târziu şi ziua
mă-nvăluie
zăludă
săpând adânc şi iute
în chipul meu
de ceară
 

 
Deşi s-ar zice că nu-mi pasă
Privindu-i, mă întreb: se poate
Să spui că e rotund-o masă
Cu-atâtea…capete pătrate ?

Autor Sorin Olariu

 
M-o pus rău într-o sară,
Să îm las marvilii, baş,
Numa’ să mă duc cu baba
Vedz, la teatăr la oraş.

Ne-am şî cumpărat ţădule,
Cum ajiusărăm pră fugă
Că era atâta lume…
Ca în sat, la noi, la rugă …

Şî ne-am pus pră neşce scamne,
Măi năince, să vigem,
Că zuitarăm ochilari…
Nimica să nu piergem…

Da vini, şică o doamnă
Io aş spune că baş proastă
Şî ne sculă dă pră scamne
Că ,,nu-i locul domneavoastră’’

Şî ne dusără în space …
Că –acolo-i locu’ nost
Ba măi stânsără şî becu
Şî şe-ntuneric o fost …

-Ioane-acu se măi vigem
Dzâsă cătră mine baba,
C-ăşcia luară şî curentu’,
Plăcii ţădula, dăgeaba !

Numa’ că dă la o vreme
Acolo la ei pră bină,
Văzui că-nşepu să facă
Parică oţără lumină.

Şi ieşără neşce oamini,
Să pusără la sfăgit,
Baba me s-o spăriat,
Dă ghigeai c-o şloguit!

Ş-api înşepu să ţâpe
D-abe o ţânui dă gură,
Ş-îi măi dzâsă o muiere,
Că-i într-un loc dă cultură !

Măi să arătă pră bină
Una-aproape dăzbrăcată
- Mă bărbace, aişi îi iadu’
Oi fi vie, oi fi moartă ?

- Eşci vie, mă tu muiere,
Eşci la teatăr, se să faşi !
- Da dă unge, tu bărbace
Mi-s în iad şî întră draşi !

Măi lăsai şî beata vacă
În stălog, fără mâncare
Să mă uit la mozoimane
Cu coadă şi nasu mare …

Şî măi luară şî curentu
Nu ce văd, nişi unge eşci
Număi trăbe nişi un teatăr
Vreau acasă, la Rângeşci …

Dzâsă spăriată baba,
Şî mă tăt ţânea dă mână
Noroc că dă la o vreme
S-o gătat, vini lumină !

Şî atunşi tăţ în pişioare
Dân palme-or bătut dăloc
Ba să pusă ş-a me baba
Ca să bată, aşa cu foc…!

Dă îi dzăsă o-doamnă iuce,
- Tanti o-ntrebare, sorry
Ce aţi aplaudat atâta
Cred că v-au plăcut actorii ?

- Da dă unge, doamnă dragă,
Io aplaud aşa momentu’
Şî mi-s tare bucuroasă,
C-o vinit iară curentu !!!

Autor Sergiu Boian

 
din umbra aşternută
privirii mele
vide
un fulger izgoneşte
o lume-ntr-altă
lume
descătuşând tăcerea
uitată-n
crisalide
putreziciunea zilei
mă cheamă-ncet pe
nume

e copt de-acuma timpul
în sâmburii de
ceaţă
o naştere ca moartea
se scutură de
plânsu-mi
alunec spre osândă
la ceas de
dimineaţă
rupându-mă din noapte
mă rup din mine
însumi
 

 
nisipul din clepsidre
s-a scurs demult
odată
cuprins de-o altă vrere
străină şi
ciudată
eşti gol pe dinăuntru
şi gol pe
dinafară
şi-ncet încet căutarea
începe să te
doară

bandajul tău de aripi
te-mpiedică să
sângeri
dar tâmpla-ţi naşte-ntruna
caricaturi de
îngeri
şi-ţi aminteşti de mine
ca de-o poveste
ştearsă
damnată din născare
ucisă şi-apoi
arsă

tu nu-mi căuta cuvântul
prin taina altor
şoapte
nici umbra-amestecată
cu visele din
noapte
ci caută-mă în tine
mă vei găsi
virgină
la fel ca-n prima clipă
când ai zărit
lumină

Autor Sorin Olariu

 
mă-nchid cu şapte lacăte în fiecare zi
să aflu-n mine verbul durerii
de a fi

căutarea mi-e deşartă cărările-mi sunt oarbe
căci visul mi-e departe pământul
mă resoarbe

e frig şi e-ntuneric în mine şi-n afară
şi-n ţurţurii ce umplu lumina mea
de ceară

cuvântul putrezeşte-ntr-un colţ uitat de gând
poemul moare moare cu
fiecare rând

iar pana mi se rupe în mână fără veste
închei aici e capăt e capăt
de poveste

Autor Sorin Olariu