Plâng primăveri aproape supce
Şî oceşâce d-orşie dor…
Şî-n mine gândurilii rupce,
Iară rămân fără izvor.

Plâng primăveri dă vânt ascunsă,
În mine toace să închină,
Şî noapcea me care mă unsă,
Mă lasă ca umplut dă vină…

Plâng primăveri, beceje flori
Îşi vaită şeasu dă născare…
Şî ploaia ruptă întră nori
Îm udă gându şe nu-l are…

Plâng primăveri şî nopţ dă mai
Nu pot prişepe rostu lor
Dă şe mă ceamă şî scăpai,
Să mă ogen, să mă scobor…

Plâng primăveri, şe-or măi plânje
Şî nopţâlii supce dă dor
Şî gându meu care mă strânje,
În mincea me fără izvor…

Autor Sergiu Boian

 
Arânjilii nopţî în mine să bat,
Să răstoarnă vara, pârcu prăstă sat
Şî atâta buie, sub stâlpi dă lumină
M-apucă, mă strânje şî m-i să închină…

O primesc în lumea-opăşită toată,
Îi sâmt greomântu ei dă altădată
Năpăgeşce, fură şi mă umple tot,
În bătaia lunii pline, mă socot.

Am ajuns, pucerea nopţî o aşier
Şî-n atâta vară, rătăşesc şî pier
Umbre dân şenuşa soarilui dă ieri
Măi găsăsc în gându slăbit dă puceri…

Mă oceş, am gânduri toace becejâce,
Arâjilii nopţî îs măi oceşâce
Ş-adormi cu vara parcă măşcioane,
Şe nu-m lasă noapcea numa o gorgoane…

Autor Sergiu Boian

 
Noapcea răsfiră lumină
Dă fuljere strâmbe şî şoapce,
Vântu în mine să-nchină,
Şî rupe şî rupe dân noapce…

Urme zvârlice dă vânt,
Cresc nopţî bube şereşci
În mine atâta pâmânt
Îngroapă beceje poveşci.

Fulgeră, satu primeşce,
Lumini otrăvice şî chin
Noapcea în mine găsăşce,
Vânturi şe trec şî şe vin…

Luminilii nopţî–durere
Mă ard, mă-ngheaţă şî dor,
Să-ngroapă satu şî piere…
Trăiesc măi o noapce şî mor…

Autor Sergiu Boian

 
Iarnă, tu scăpaş mărjele
Prăstă gândurilii mele,
Satu doarme şî pustiu
Unge umblu nu măi şciu…

Ninje, norii dă pămucă,
Mă găsăsc şî mă apucă,
Gându chinuit dă cine,
Parcă pringe rădăşine…

Mă bâzgoi şî mă oceş,
Gându o apucă greş,
Pră cărarea dăsplecită
Şî dă nie acoperită.

Dân pucerea călătoare,
Îmi aleg gându şe moare,
Iarnă ce născocoreşci,
Bătrânită la fereşci.

Noapcea prinsă după grindă
Măi probeşce să ce prindă
Numa tu şelaină, hoaţă
Ai fujit cu gându-n braţă!

Iarnă tu scăpaş şî dacă
Gândurilii mele pleacă…
Noapcea toată mă îmbie
Să îmi lase satu mie…

Autor Sergiu Boian

 
Vântu parcă bace, frunzâlii şe mor,
A dân urmă toamnă şere ajiutor,
Glasu ei să pierge întră lumânări
Noapcea împleceşce la toamnă cărări.

Roagilii pă câmpu parcă pustânit
Să ogen şî-ngheaţă după asfinţât,
Soarilii odată, fişior în pucere
Sub lumina lunii să zbace şî piere.

Şeriu îş dăsfaşe lada dă mărjele,
Un câne zălud, latră cătră ele,
Rujinită-i via fără rândunică,
Linişcea-mburdă un glas dă şionvică.

Îi noapce şî toamna să năcocoreşce,
Lângă un covei, parcă să opreşce,
Ar pleca, ba nu. Înşepu să plângă
Şî dân cătrăfusă prăgăci să strângă.

Nişi vântu nu bace, frunzâlii şe mor
A dân urmă toamnă şere ajiutor
Glasu ei să pierge întră lumânări
Noapcea şî iarna umbă pă cărări!

Autor Sergiu Boian

 
Cu primăvara dorm. În vis
M-aduşe tot mirosu gimineţî,
Când soarilii parcă trimis,
S-opreşce la uşa poieţî.

Cu primăvara dorm şî când
Culeg, culeg doi ghioşei micuţ
Grăgini dă flori s-aşcern în gând,
Şî umblu-ntră-ele dăscuţ…

Cu primăvara dorm o noapce,
Dân şâru anilor şe trec,
Înmugurit d-atâcea şoapce,
D-a ei miros mă şî-nec…

Cu primăvara dorm şî satu
Aşa dă lacom ne înghice,
La urmă trasă şolocatu,
Fereşcilor parcă picice.

Cu primăvara dorm în paşe,
Iar roua-mi picură poveţ,
Şî vântu să ogene, taşe,
La umbra cinerii gimneţ!

Cu primăvara dorm şî dacă,
Gimneaţa să arată aşceptâd,
Lumina luni să apleacă
D-asupra me tot picurând…

Autor Sergiu Boian

 
Nişi iarna care îi beceagă,
D–atâta jer învăluită,
Nişi ea nu poace să–nţăleagă
Pucerea nopţî borosâtă…

În sat măimuşili dă nie,
Îş strâng cemărilii dân noapce,
Şî să scobor în soba mie
Într-un cântat dă fum şî şoapce

Mă-nverpelesc şî mă bâzgoi,
Sâmt iarna chicită cecuş
Şî măimuşili ca noi
Îmi fac în gânduri lunecuş.

Tăţ ninş ocheţî nopţî pier,
Cu neauă multă mă îmbrac,
Pucerea nopţî o aşer,
Şî vântu fuje pă socac!

Dân soba me gânduri culeg,
Ocheţu nopţî să-l chicesc
Nu şciu şe noapce să culeg
Nişi care să o mai aleg!

Iar ninje, iarna becejâtă,
Să tot străcoare aşceptâd,
Pucerea nopţî oceşâtă,
Şăge ascunsă după gând!

Autor Sergiu Boian

 
Nimic nu să auge, lumea–o aţâpit
Soarilii dă mult, parică o murit,
Să răstoarnă şeriu, fuljii umblă goi
Iarna bleucoceşce cu iarna dân noi.

Ne apringe-o steauă calea cătră apus,
Îngropaţ dă gânduri merjem cătră sus
Satu nostru moare şî învie când,
Arănjilii nopţî răsună plângând!

La marjina vieţî picură poveţ,
Poşoare dă neauă ne bat la ocheţ,
Lumina dân noapce, moare nu să stânje,
Iarna întră gheţuri amare ne strânje!

Am murit şî iarna, pomană ne pune,
Satu-i prăgăcit pântru- ngropăşiune,
Şî cum plânje şeriu, lacrima îngheţă,
Iarna dân noi faşe o cruşe dă gheaţă!

Autor Sergiu Boian

 
O toamnă eşci numa o toamnă,
Şî paşî tei îmi calcă gându,
Când sâmt rujina te, dă doamnă
Cum aşeră şî umbrii rându…

Mă tot feresc dă bogăţâia surdă,
Dă roagilii şe stau să coacă,
Eşci ca o toamnă şe să-mburdă
Şî care înşepu să-mi placă!

Pluceşce ca zvărlită luna,
Şî tu mă plămăgeşci dân şeaţă,
O toamnă eşci şî numa una
La care aş durmi în braţă!

Şî ploaia frunzâlor dă nuşi,
Să ne acopere şî când
Veni va vremea să ce duşi
Ca toamna prefăcută-n gând…

Autor Sergiu Boian